Majoritatea părinților consideră că independența este despre capacitatea copilului de a avea grijă de sine. Dar, trebuie să recunoaștem că până la vârsta de 18 ani (uneori și mai mult) aceștia nu trebuie să-și câștige existența sau să-și facă griji unde să locuiască sau ce să mănânce.
Chiar dacă contribuirea celui mic la treburile casnice nu este o necesitate, ar fi bine să transferăm niște sarcini ușoare pe umerii piciului. De exemplu la vârsta de zece ani copilul este capabil să aibă grijă de hainele sale: să le plieze și să le aranjeze frumos în dulap.
În urma studiilor realizate s-a constat că copiii care nu au obligațiuni în familie, la vârsta de adult devin:
-Nesiguri;
-Predispuși la stări depresive;
-Intoleranți la orice efort neplăcut, dar necesar.
Dezvoltarea independenței este necesară și pentru formarea ambiției și perseverenței. Piciul trebuie să depună efort pentru a obține rezultat. Nu poți deveni brusc independent. Ca orice altă calitate, aceasta se dezvoltă dintr-o sămânță mică plantată unui copil încă de la naștere, copilul crește – sămânța crește.
Sarcina noastră ca părinți este să le încurajăm pornirile dar și să ținem cont de următoarele reguli:
1.Învață-l, nu fă în locul lui
Arată-i→ faceți împreună → face copilul cu un indiciu → face singur
Punctele „a face împreună” sau „a face cu un indiciu” vor trebui repetate de mai multe ori până obțineți rezultatul dorit.
2.Permite-i copilului să facă greșeli
Până când un copil va stăpâni o nouă abilitate, acesta va face o mulțime de greșeli. Iar, dacă simți în interiorul tău un val de critici, oprește-te și dă-i de înțeles că ai încredere în el.
3.Trezește-i interesul
Motivează-ți copilul să încerce noi experiențe pe unda „Wow, cât este de interesant să încerci!”
Când un copil poate face ceva, dar nu vrea, interesează-l. Apă vărsată? Luăm un mop pentru a curăța puntea navei tale ca un marinar adevărat. Același joc devine rapid plictisitor, așa că trebuie să-ți dezvolți imaginația și să oferi diferite opțiuni.
- Oferă-i posibilitatea să aleagă
Pentru ca un copil să fie independent, acesta trebuie să poată face alegerile corecte. Îndeamnă-l să-și aleagă singur hainele în care va merge la grădiniță sau să decidă ce va mânca la micul dejun.
Nu putem fi părinți perfecți, dar scopul parentingului pe termen lung este acela de a ghida copilul care ulterior va deveni un adult ce gândește și interacționează independent.